Articole veterinareLimfomul

Limfomul este un tip de cancer  malign al sângelui, care apare atunci când limfocitele (celulele albe din sange care ajuta la protejarea organismului de infectii si boli) încep sa se comporte anormal> se divid  mai repede decat celulele normale sau pot trai mai mult decât ar trebui.

Limfoamele pot apărea în ganglionii limfatici, splina, ficat sau alte organe. Cancerul poate fi agresiv, iar daca este netratat,  poate duce la o mortalitate ridicată. Tratamentul cu chimioterapice este foarte eficient , adaugand luni, uneori ani la viata animalului .

Limfomul la caine

Între 15 % și 20 % din tumorile maligne la câini sunt limfoame. Limfomul afecteaza in primul rand câinii adulti si seniori . Nu pare să fie o predilecție de sex. Rasele de Golden Retriever, Boxer, Bullmastiff, Basset, Saint Bernard, Scotish Terrier, Airedales și Bulldog par a avea un risc crescut  de a face limfoame. Numai 10 % până la 20 % din câini sunt bolnavi cand li se pune diagnosticul; majoritatea sunt adusi la medicul veterinar din cauza inflamatiei limfonodurilor.

Nu se cunoaste etiopatogeneza (cauzele) limfoamelor la caine.        Unii autori aduc in discutie o posibilă corelație genetică, insa trebuie efectuate studii suplimentare pentru a determina factorii de risc  implicați în limfomul canin. Cainii care au un sistem imunitar reprimat par fi supusi unui risc mai mare.

Simptomele limfomului la câine sunt legate de localizarea tumorii/ tumorilor. Tumorile se dezvolta in ganglionii limfatici, se prezinta de multe ori ca  simple umflaturi, fara alte simptome .

Când limfomul este localizat la nivel gastrointestinal, semnele clince ale bolii sunt reprezentate de vome repetate, diaree, pierdere în greutate și lipsa apetitului .

In forma mediastinala (localizare toracica), se observa dificultati de respiratie si zgomote cardiace supraadaugate.

Forma cutanată poate prezenta noduli unici sau multipli la nivelul pielii  sau a cavitatii bucale. Aceste deformari ale suprafetei pot fi insotite de prurit (mancarime), culoare roșie sau ulceratii.

Limfomul mai poate avea localizare cardiaca, oculara sau osoasa. Rar, se poate localiza si la nivelul sistemului nervos central.

Diagnosticul limfomului canin se pune pe baza testelor paraclinice -  analize de sange, punctie ecoghidata din limfonoduri, examen citologic, examen ecografic si examen radiologic. Aceste investigatii ajuta la confirmarea diagnosticului și la determinarea localizarii limfomului.

Limfomul generalizat nu produce durere, cu excepția cazului în care este cuprins si sistemul osos. La  15% din câinii cu limfom, nivelul  calciului din sânge va fi mai mare decat valorile normale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a dezvoltat un sistem de stadializare pentru câinii cu limfom. Aceasta etapizare joaca un rol deosebit de important in determinarea tipului de tratament ce urmeaza a fi adoptat.

Etapele sunt urmatoarele:

Etapa I : un singur nodul limfatic implicat

Etapa II : sunt implicati ganglioni limfatici multiplii din aceeași regiune

Etapa III : sunt implicati ganglioni limfatici multipli din mai multe regiuni

Etapa IV : ficat și/sau splina (cu sau fara afectarea ganglionilor limfatici)

Etapa V : măduva osoasa/sânge și/sau alte organe în afară de ficat, splină și ganglioni

Tratamentul in limfom  la câine constă în chimioterapie. Limfomul este considerat o boala sistemica, in care chirurgia si radiatiile sunt imposibile sau ineficiente. Există o mare varietate de protocoale de chimioterapie și medicamente care sunt utilizate în prezent pentru tratarea limfomului.

Tratamentul constă, de obicei, intr-o combinație de medicamente orale și injectabile administrate săptămânal. Unele medicamente utilizate în mod obișnuit includ ciclofosfamida, vincristina, doxorubicina și prednisolon. Protocolul va fi adoptat de medicul veterinar.

Unii proprietari aleg să nu ofere tratament câinilor care dezvolta limfom. Speranța de viață a acestor caini cu limfom generalizat (stadiile III, IV  sau V) este, in medie, de la 4 la 6 săptămâni. Terapia cu prednison oral poate reduce inflamatiile și disconfortul, dar durata de viata nu se va prelungi semnificativ. De asemenea, trebuie remarcat faptul că tratamentul cu prednison oral înainte de chimioterapie nu este recomandată, putand reduce eficacitatea chimioterapiei.

Cainii supusi tratamentelor cu chimioterapice au o speranța de viață mai mare, putandu-se extinde la un an, poate chiar mai mult. În cazul în care un câinele tolerează chimioterapia (ceea ce se intampla la majoritatea), calitatea vietii este imbunatatita pe perioada de tratament. Tratamentul pentru limfom la câine este considerat unul dintre tratamentele de cancer de succes. Din moment ce un an reprezinta aproape 10% din durata de viata a unui câine, creșterea speranței de viață in urma tratamentului limfomului este considerata o reusita.

Limfomul la pisica

Limfomul felin este o forma de cancer destul de des intalnita la pisici, fiind mai frecvent la pisicile care sunt infectate cu virusul leucemiei feline (FeLV) . Riscul este de 60 de ori mai mare comparativ cu pisicile neinfectate. De asemenea, infectia cu virusul imunodeficientei feline (FIV) crește riscul de a dezvolta limfom, dar mai puțin decât FeLV.

Limfomul felin are mai multe forme, putand apărea aproape oriunde și afectand un număr mare de organe. Localizarea este adesea asociata cu cauza și poate influența simptomele, tratamentul și prognosticul.

Diagnosticul de limfom la pisici se bazeaza pe rezultatele examenului fizic si examentului citologic. Hemoleucograma, biochimia serului, analiza urinei, radiografiile  și/sau examene cu ultrasunete (ecografice) sunt efectuate, in general, pentru a evalua starea de sanatate a pisicii și de a determina implicarea altor organe. Testarea pentru FeLV și FIV poate arata ca o pisica este pozitiva pentru una sau ambele dintre aceste boli.

Tratamentul constă, de obicei, in chimioterapie. În aproape toate cazurile se administrează o combinație de medicamente, pe parcursul a mai multe săptămâni.  Aceste medicamente pot include clorambucil , doxorubicina, ciclofosfamida, vincristina, L - asparginase și prednisolon sau prednison. In unele cazuri, cum ar fi pisicile cu limfom nazal, poate fi utilizata radioterapia. In general, pisicile toleraza chimioterapia foarte bine.

Remisia și rata de supravietuire a pisicilor cu limfom variaza în funcție de prezenta FeLV, localizarea tumorii/tumorilor, cât si de rapiditatea identificarii si tratarii bolii. Aproximativ 55-70 % dintre pisici vor avea o remisie completa pentru 20-30 luni. Pisicile care sunt infectate cu FeLV sau FIV au o rată mai scăzută de răspuns la terapie, precum și un timp mai scurt de supraviețuire după tratament.

Preventiv, trebuie sa se ia in considerare vaccinarea contra FeLV.